Kanon

Galeria din Finnischen Seemannskirche, Hamburg, mi-a găzduit pe data de 09.19.2012 expoziţia de pictură cu titlul Kanon. În linii mari expoziţia este gândită ca o continuare a expoziţiei din galeria Krypta din Viena. Ea este construită, precum şi expoziţia precedentă, în chip de dialog. Astfel, tehnica preluată de către transilvăneni în urmă cu câteva sute de ani din spaţiul germanic revine prin intermediul acestor imagini în arealul său originar însă purtând o cu totul altă amprentă.

 

Sign Out

Cea de a treia ediție a evenimentului de artă video Video Art Event  printre a cărui organizatori m-am aflat și eu s-a desfășurat în acest an în spațiul fostei tipografii din Oradea de pe strada Moscovei în perioada 16-17.05.2012. Tema ediției de acest an a fost desemnată de sintagma Sign Out. În mod sugestiv, spațiul de desfășurare care odinioară adăpostea o instituție a cărei activitate se lega în mod direct cu maniera clasică de difuzare a scrisului și implicit de lecturare a lui, sintagma Sign Out vorbește în acest context despre noua maniera a scrierii și lecturării desemnată de un mediu relativ nou și anume cel al artei video cu tot arealul său actualizat de pe seama dimensiunii lumii virtuale. Dimensiunea virtuală constituie de altfel și matricea de unde se extrage sintama Sign Out care aici se referă la o atare posibilitate de a ieși din orice sistem aparent închis.

Evenimentul s-a desfășurat ca de fiecare dată în cadrul Zelelor Muzeului Țării Crișurilor și i-a avut ca colaboratori pe membrii grupului milanez VisualContainer. În acest an am avut plăcerea de a-l avea printre noi ca invitat special și pe criticul și istoricul de artă Oliver Grau care a ținut o conferință pe tema: Revoluția imaginilor. Media art și provocarea societății contemporane.

Acrobat este titlul lucrării video cu care eu am participat la această a III-a ediție a evenimentului de artă video. Lucrarea prezintă un petic de cer care treptat se transformă într-un desktop a carui iconițe la final sunt tocmai elementele sau mai bine zis actorii acestei transformări. Ea problematizează neputința omului contemporan de a mai lectura natura în mod adecvat într-o lume dominată de dimensiunea ciberneticii. Aici virtualul devine o a doua natură umană ce se suprapune cu prima iar între cele două naturi ale sale individul devine un fel de acrobat ce dansează pe sârmă. Astfel, titlul are legătură nu doar cu acrobația ce desemnează metafora balansului între cele două naturi dar și cu lecturarea digitală de tip pdf făcând astfel referire la sistemul Acrobat Reader.

 

 

 

 

 

ICON/XXI

Pe data de 21.12.2011 am prezentat în galeria Krypta din Viena, expoziția cu titlul ICON/XXI. Expoziția însumează  21 de lucrari iar curatorul ei a fost Prof. dr. Christian Spaleck. Punctul de plecare al expoziției îl constituie arealul vizual al școlii de pictură de la Nicula. Lucrările aduc în discuție metoda izvodului precum și a tehnicii picturii pe sticlă, tehnică importată în Transilvania, se pare, prin secolul al XVII-lea din Boemia și Austria, perioadă în care se dezvoltă în această regiune atelierele de prelucrat sticlă. Dacă tehnica ajunge în Transilvania în secolul al XVII-lea, în secolul al XXI-lea ea se „reântoarce” prin această expoziție la locul de baștină însă transformată, pe de o parte de amprenta școlilor transilvanene de pictură pe sticlă, pe de altă parte de amprenta personală a lucrărilor de față.

 

Conflux

     Conflux este un proiect multimedia la care am avut plăcerea să colaborez cu compozitorul Ovidiu Iloc și cu poetul Miki Vieru. Proiectul a fost prezentat pana acum de două ori, pe data de 09.09.2011 sub pasajul Vulturul Negru din Oradea și pe data de 10.10.2011, inserat în programul Toamnei Oradene și prezentat în Casa de cultură Arlus din Oradea. Proiectul se dorește a construi un spațiu de întâlnire sau de confluiență între poezie, muzică și imagine. Această triadă se închipuie sub formă de triunghi dinamic. În acest sens termenul de conflux are conotație de formare sau aducere împreună, prin prefixul con, dar și de deformare sau de îndepărtare prin sufixul flux. În acest mod, cele 3 dimensiuni ale proiectului se apropie dar se și depărtează creând o tensiune motrice în care nu aspectul mimetic leagă cele trei dimensiuni ci „starea polifonică” pe care o construiește, treptat, fiecare dintre ele.

Fragmentarium

         Fragmentarium este titlul dublei personale pe care am realizat-o împreună cu artistul plastic Cantemir Meșter pe data de 08.09.2011 la Muzeul Vojtech Löffler din Košice, Slovacia. Evenimentul s-a desfășurat cu parteneriatul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea iar curator a fost Prof. univ. dr. Aurel Chiriac. Scopul proiectului a fost acela de a pune împreună “fragmente” din două proiecte complementate  realizate de doi artiști diferiți. Rezultatul final a fost o expoziție în care privitorului i se oferea un dialog desfășurat pe mai multe niveluri dintre care amintim:

1.     Dialogul materialitaților plastice în care brutalitatea gestuala întâlnea rafinamentul controlat.

2.     Dialogul al formelor plastice, unul dintre proiecte mizând pe formele reliefate în pozitiv, celălalt pe formele reliefate în negativ.

3.     Dialogul concptual ce reprezintă intersecția a două desfăsurări vizual-epice a două lumi “fabuloase”(una impregnată de universul folcloric românesc cealaltă de lumea lui Dante), ce se întrepătrund.

      Încercând să sintetizeze în câteva cuvinte dialogul expozițional curatorul Aurel Chiriac identifică următoarele cuvinte cheie: “experiment, închipuire, chip labirintic,portret compozit, deconstruire”.

 

 

Imagine și transtextualitate

După o perioadă destul de lungă de absență am decis să postez pe acest blog câteva dintre manifestările artistice la care am participat de anul trecut până acum. În ordine cronologică, prima activitate de acest gen la care am luat parte s-a desfășurat  în luna iunie a anului 2011 când am avut onoarea de a susține un curs în calitate de profesor invitat la Universitatea TEI din Atena. Tema acestui curs, la propunerea mea, a fost Imagine și transtextualitate. Obiectivul cursului era acela de a arunca o privire asupra uneia dintre caracteristicile importante ale imaginii artistice contemporane, în speță a imaginii cu caracter pictural. Caracteristica în cauză am definit-o ca fiind strâns legată de noțiunea de transtextualitate, noțiune preluată de către mine din sfera criticii literare (mai exact ea aparținându-i lui Gérard Genette) și aplicată registrului vizual. Pentru o mai bună înțelegere a problematicii în cauză atașez o scurtă prezentare a cursului în format Power Point.

 

 

Microfailure network

Pe data de 17. 05. 2011 a avut loc la Oradea, în cadrul celei de a XV-a ediții a Zilelor Muzeului Țării Crișurilor, a II ediție a manifestării artistice internaționale Video Art Event al cărei tematică a fost formulată prin titlul „Microfailure network”. Expoziția a fost organizată în galeria de la Moara Răsăritului  de Catedra de Arte Plastice a Facultății de Arte Vizuale din Oradea în colaborare cu fundația culturala milaneză VisualContainer. Conceptul expoziției lansat de către curatorul Diana Gabriela Gavrilaș pivota în jurul ideii de eroare cu toate implicațiile sau conotațiile ei, pozitive ori negative.

În cadrul acestei expoziții am participat cu lucrarea video intitulată „Arborare”. Neâncrederea fața de o dimensiune politică ce aparține cu precădere unei realități românești dar care, prin extrapolare, face parte dintr-un proiect ce transcende granițele locale constituie ideea de baza a filmului. Evidentierea eșecului unui astfel de proiect este văzută ca o portiță de deschidere ce cochetează cu o zonă estetică în care subiectul se dizolvă prin învăluiri și dezvăluiri succesive cu scopul de a ajunge în final într-un stadiu, apolitic, abstract si non narativ. Filmul arborează în acest sens atât o critică adusa unei realități contingente cât și o încercare de eliberare din chingile subiectului însuși, ambele având o nota ironică.

Deşteptarea primăverii

Pe data de 07.10.2010 a avut loc în Odorheiu  Secuiesc premiera piesei de teatru „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind în regia lui Szabó K. István, piesă la care am realizat partea de scenografie. Piesa propune, plecând de la textul iniţial, o problematizare a conflictului dintre generaţii din care rezultă  şi drama adolescenţilor neânţeleşi de lumea pe care încep să o descopere. Subiectul mi se pare a fi  nu numai unul neperimat, el ţinând de însăşi esenţa firii umane, ci şi unul  deosebit de actual. Un exemplu elocvent în acest sens este şi crima care s-a petrecut în apropierea unui liceu din Craiova chiar în ziua în care avea sa aibe loc premiera.

afis wedekind fin

Border(less)

Chiar dacă tardiv, anunț o acțiune desfășurată în primăvara acestui an, mai exact pe  data de 21.-22. 05. 10. Este vorba despre un eveniment de artă video desfășurat în cadrul Zilelor Muzeului Ţării Crişurilor pe care l-am iniţiat împreună cu câţiva colegi de la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea (Diana Gavrilaş, Tiberiu Fekete şi Bone Rudolf) şi în colaborare cu grupul VisualContainer din Milano. Prezint în continuare pe scurt conceptul  Video Art Event-ului a cărui tematică a fost sintetizată sub titlul  Border(less).

Proiectul Border(less) are în vedere o investigaţie, din perspectiva artei video, asupra noţiunilor de frontieră, graniţă sau limită. Este cunoscut faptul că implicaţiile produse de viziunea globalistă, în primul rând prin punerea în joc a reconsiderării frontierelor statale, a cunoscut în ultima vreme un interes crescând în toate domeniile activităţii umane. În consecinţă, acesta este punctul de plecare şi pentru proiectul de faţă.

Născut dintr-o realitate socială a unui oraş de frontieră constitutiv ancorat în arealul vecinătăţii interetnice, proiectul, aşa cum o afirmă şi titlul, problematizează pe marginea ideii de graniţă, atât fizică cât şi metafizică, pe cale de a se dizolva în contextul social politic actual.

Plecând de la premiza că lipsa ori diluarea graniţelor geo-politce atinge în cele din urmă o chestiune de identitate individuală în cadrul coabitării interumane, propunem trei posibile niveluri de cercetare vizual-plastică:

1. Nivelul socio-politic vizează un spectru mai general şi cu precădere critic cu privire la viziunea conceptului de global village, concept asociat în mare măsură cu figura gânditorului Marshall McLuhan şi popularizat în cartea sa The Gutenberg Galaxy.
2. Nivelul socio-cultural, ca efect al nivelului socio-politic, vizează dispariţia, importarea, tranzacţionarea, transformarea şi reinventarea unor valori fundamentale ale unei naţiuni.
3. Nivelul  psihologico-filosofic, nefiind neapărat un efect al primelor două, presupune o cartografiere a limitelor individului în procesul rezonării şi comunicării cu realitatea şi mediul înconjurător, mai mult sau mai puţin contingent.

În conluzie, proiectul Border(less) are ca obiectiv o circumscriere în termenii artei video a ideii de dizolvare a limitelor, cu scopul indentificării plurivalenţei semantice şi hermeneutice a proiectului.

Caleidoscop

Am finalizat de curând filmuleţul cu titlul Caleidoscop la care am colaborat cu compozitorul şi prietenul meu Ovidiu Iloc. Prezint în continuare un scurt comentariu vizavi de acest film.

Animaţia are ca  punct de plecare geometria caleidoscopului.  Din punct de vedere tehnic, sistemul catoptric al caleidoscopului are la bază o prismă de oglinzi la capătul căreia se formează un triunghi ce se reflectă în el însuşi formând astfel o structură geometrică ce presupune principiul multiplicării cu ajutorul iluziei optice. Ideia de geometrie modulară ce se dezvoltă prin multiplicare este folosită în cadrul acestui film în sensul său metaforic. Aici este vorba despre ideia de proiecţie iluzorie a sistemelor raţionale în genere care tind să dezvolte înţelesuri cu caracter universal asupra lumii ce se bazează în mod exclusiv pe principiul raţiunii. Cu alte cuvinte în film se prezintă o alegorie a desfăşurării acestor structuri raţionale care proliferând ajung treptat la forme utopice ce se destramă mai apoi în mod inevitabil. Formula de maximă funcţionalitate a sistemului este reprezentată printr-o formă ce aminteşte de configuraţia unui creier uman. Pulsul tot mai alert al acestuia conduce întregul sistem către autodizolvare.

Punerea în scenă a afirmării (non)puterii structurilor raţionale universale exclusive este subliniată în film de dinamica geometriei modulare ce coexistă în joncţiune cu simbolistica leului, semn ce înlocuieşte gratuitatea ludică şi dezinteresată a pietricelelor colorate ce populează de obicei caleidoscopul propriu-zis. Fiind în primul rând un simbol al puterii, leul dezvăluie în mod implicit blazonul sub semnul căreia stă identitatea caleidoscopului din acest film.

În vitrutea polisemantismul acestui simbol al puterii şi a felului în care el este utilizat, filmul presupune mai multe nivele de percepţie şi de interpretare toate pliându-se, în mod evident, pe ideia de construcţie – deconstrucţie. Astfel, putem indentifica 4 nivele  posibile de interpretare după cum urmează :

1)      Nivelul socio-economic

Aici poate fi vorba atât de construcţia sistemului economiei de piaţă bazat pe consum, versus critica (deconstrucţia) consumismului scăpat de sub control ce ajunge de multe ori la forme aberante cât şi de articularea sistemului de bancar capitalist versus dezarticularea acestuia subliniată de criza globală a mecanismului financiar, ambele fiind o consecinţă a “logicii proiectului lumii capitaliste”. (În acest sens filmul speculează pe marginea relaţiei dintre simbolistica leului şi leul românesc văzut ca şi valoare monetară).

2)      Nivelul mitologico-biblic

Are în vedere construcţia şi deconstrucţia unităţii ce ne este prezentată în episodul Vetero Testamentar dedicat Turnului Babel.

3)      Nivelul istorico-politic

Acest nivel se referă atât la marile utopii ale secolilui al XX-lea care, conform multor gânditori de factură deconstructivistă, sunt un efect al dezvoltării paroxiste a gândirii tari raţionaliste şi întemeiatoare, de sorginte iluministă precum şi la contrautopiile ce critică aceste fenomene din interiorul relaţiei pe care o au cu gândirea slabă.

4)      Nivelul filosofico-metafizic

Punctul de plecare pentru acest nivel de interpretare îl putem indentifica în anumite repere din istoria filosofiei în care este vorba despre recunoaşterea limitelor raţiunii cu privire la judecarea realităţilor ultime. În acest sens, putem aminti aici atât antinomiile lui Kant dezvoltate în Critica raţiunii pure precum şi sensul mistic al ultimei propoziţii din Tractatus-ul lui Wittgenstein, propoziţie ce anulează într-un fel toate celelalte propoziţii.

Sensul polisemantismului astfel definit  are rolul de a încerca o circumscriere a liniilor de forță ale unui anumit  „limbaj caleidoscopic”. Conținutul unui astfel de limbaj  se dezvoltă aici, prim arabescuri de oglinzi în mișcare, de la noțiunea de caleidoscop ce denumește, în sensul formal, orice propunere cu un conținut variat, la ideia de caleidoscop ce reprezintă, în sens metaforic, orice limbaj cu o varietate de semnificații.

Asociind ideia de construcţie şi deconstrucţie a sistemelor cu dimensiunea ludică a jocurilor caleidoscopului, filmul are o atitudine mai degrabă detaşată decât implicată aruncând o notă de uşoară ironie asupra seriozităţii jocurilor minţii considerândule nimic mai mult decât o constantă a naturii umane.

Animația a fost prezentată pentru prima oară la festivalul de artă Kribis Krabis din Valdaora, Italia, pe data de 29. 08.09

---

---