Pe data de 17. 05. 2011 a avut loc la Oradea, în cadrul celei de a XV-a ediții a Zilelor Muzeului Țării Crișurilor, a II ediție a manifestării artistice internaționale Video Art Event al cărei tematică a fost formulată prin titlul “Microfailure network”. Expoziția a fost organizată în galeria de la Moara Răsăritului de Catedra de Arte Plastice a Facultății de Arte Vizuale din Oradea în colaborare cu fundația culturala milaneză VisualContainer. Conceptul expoziției lansat de către curatorul Diana Gabriela Gavrilaș pivota în jurul ideii de eroare cu toate implicațiile sau conotațiile ei, pozitive ori negative.
În cadrul acestei expoziții am participat cu lucrarea video intitulată “Arborare”. Neâncrederea fața de o dimensiune politică ce aparține cu precădere unei realități românești dar care, prin extrapolare, face parte dintr-un proiect ce transcende granițele locale constituie ideea de baza a filmului. Evidentierea eșecului unui astfel de proiect este văzută ca o portiță de deschidere ce cochetează cu o zonă estetică în care subiectul se dizolvă prin învăluiri și dezvăluiri succesive cu scopul de a ajunge în final într-un stadiu, apolitic, abstract si non narativ. Filmul arborează în acest sens atât o critică adusa unei realități contingente cât și o încercare de eliberare din chingile subiectului însuși, ambele având o nota ironică.
Pe data de 07.10.2010 a avut loc în Odorheiu Secuiesc premiera piesei de teatru “Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind în regia lui Szabó K. István, piesă la care am realizat partea de scenografie. Piesa propune, plecând de la textul iniţial, o problematizare a conflictului dintre generaţii din care rezultă şi drama adolescenţilor neânţeleşi de lumea pe care încep să o descopere. Subiectul mi se pare a fi nu numai unul neperimat, el ţinând de însăşi esenţa firii umane, ci şi unul deosebit de actual. Un exemplu elocvent în acest sens este şi crima care s-a petrecut în apropierea unui liceu din Craiova chiar în ziua în care avea sa aibe loc premiera.
Chiar dacă tardiv, anunț o acțiune desfășurată în primăvara acestui an, mai exact pe data de 21.-22. 05. 10. Este vorba despre un eveniment de artă video desfășurat în cadrul Zilelor Muzeului Ţării Crişurilor pe care l-am iniţiat împreună cu câţiva colegi de la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea (Diana Gavrilaş, Tiberiu Fekete şi Bone Rudolf) şi în colaborare cu grupul VisualContainer din Milano. Prezint în continuare pe scurt conceptul Video Art Event-ului a cărui tematică a fost sintetizată sub titlul Border(less).
Proiectul Border(less) are în vedere o investigaţie, din perspectiva artei video, asupra noţiunilor de frontieră, graniţă sau limită. Este cunoscut faptul că implicaţiile produse de viziunea globalistă, în primul rând prin punerea în joc a reconsiderării frontierelor statale, a cunoscut în ultima vreme un interes crescând în toate domeniile activităţii umane. În consecinţă, acesta este punctul de plecare şi pentru proiectul de faţă.
Născut dintr-o realitate socială a unui oraş de frontieră constitutiv ancorat în arealul vecinătăţii interetnice, proiectul, aşa cum o afirmă şi titlul, problematizează pe marginea ideii de graniţă, atât fizică cât şi metafizică, pe cale de a se dizolva în contextul social politic actual.
Plecând de la premiza că lipsa ori diluarea graniţelor geo-politce atinge în cele din urmă o chestiune de identitate individuală în cadrul coabitării interumane, propunem trei posibile niveluri de cercetare vizual-plastică:
Nivelul socio-politic vizează un spectru mai general şi cu precădere critic cu privire la viziunea conceptului de global village, concept asociat în mare măsură cu figura gânditorului Marshall McLuhan şi popularizat în cartea sa The Gutenberg Galaxy.
Nivelul socio-cultural, ca efect al nivelului socio-politic, vizează dispariţia, importarea, tranzacţionarea, transformarea şi reinventarea unor valori fundamentale ale unei naţiuni.
Nivelul psihologico-filosofic, nefiind neapărat un efect al primelor două, presupune o cartografiere a limitelor individului în procesul rezonării şi comunicării cu realitatea şi mediul înconjurător, mai mult sau mai puţin contingent.
În conluzie, proiectul Border(less) are ca obiectiv o circumscriere în termenii artei video a ideii de dizolvare a limitelor, cu scopul indentificării plurivalenţei semantice şi hermeneutice a proiectului.
Am finalizat de curând filmuleţul cu titlul Caleidoscop la care am colaborat cu compozitorul şi prietenul meu Ovidiu Iloc. Prezint în continuare un scurt comentariu vizavi de acest film.
Animaţia are ca punct de plecare geometria caleidoscopului. Din punct de vedere tehnic, sistemul catoptric al caleidoscopului are la bază o prismă de oglinzi la capătul căreia se formează un triunghi ce se reflectă în el însuşi formând astfel o structură geometrică ce presupune principiul multiplicării cu ajutorul iluziei optice. Ideia de geometrie modulară ce se dezvoltă prin multiplicare este folosită în cadrul acestui film în sensul său metaforic. Aici este vorba despre ideia de proiecţie iluzorie a sistemelor raţionale în genere care tind să dezvolte înţelesuri cu caracter universal asupra lumii ce se bazează în mod exclusiv pe principiul raţiunii. Cu alte cuvinte în film se prezintă o alegorie a desfăşurării acestor structuri raţionale care proliferând ajung treptat la forme utopice ce se destramă mai apoi în mod inevitabil. Formula de maximă funcţionalitate a sistemului este reprezentată printr-o formă ce aminteşte de configuraţia unui creier uman. Pulsul tot mai alert al acestuia conduce întregul sistem către autodizolvare.
Punerea în scenă a afirmării (non)puterii structurilor raţionale universale exclusive este subliniată în film de dinamica geometriei modulare ce coexistă în joncţiune cu simbolistica leului, semn ce înlocuieşte gratuitatea ludică şi dezinteresată a pietricelelor colorate ce populează de obicei caleidoscopul propriu-zis. Fiind în primul rând un simbol al puterii, leul dezvăluie în mod implicit blazonul sub semnul căreia stă identitatea caleidoscopului din acest film.
În vitrutea polisemantismul acestui simbol al puterii şi a felului în care el este utilizat, filmul presupune mai multe nivele de percepţie şi de interpretare toate pliându-se, în mod evident, pe ideia de construcţie – deconstrucţie. Astfel, putem indentifica 4 nivele posibile de interpretare după cum urmează :
1) Nivelul socio-economic
Aici poate fi vorba atât de construcţia sistemului economiei de piaţă bazat pe consum, versus critica (deconstrucţia) consumismului scăpat de sub control ce ajunge de multe ori la forme aberante cât şi de articularea sistemului de bancar capitalist versus dezarticularea acestuia subliniată de criza globală a mecanismului financiar, ambele fiind o consecinţă a “logicii proiectului lumii capitaliste”. (În acest sens filmul speculează pe marginea relaţiei dintre simbolistica leului şi leul românesc văzut ca şi valoare monetară).
2) Nivelul mitologico-biblic
Are în vedere construcţia şi deconstrucţia unităţii ce ne este prezentată în episodul Vetero Testamentar dedicat Turnului Babel.
3) Nivelul istorico-politic
Acest nivel se referă atât la marile utopii ale secolilui al XX-lea care, conform multor gânditori de factură deconstructivistă, sunt un efect al dezvoltării paroxiste a gândirii tari raţionaliste şi întemeiatoare, de sorginte iluministă precum şi la contrautopiile ce critică aceste fenomene din interiorul relaţiei pe care o au cu gândirea slabă.
4) Nivelul filosofico-metafizic
Punctul de plecare pentru acest nivel de interpretare îl putem indentifica în anumite repere din istoria filosofiei în care este vorba despre recunoaşterea limitelor raţiunii cu privire la judecarea realităţilor ultime. În acest sens, putem aminti aici atât antinomiile lui Kant dezvoltate în Critica raţiunii pure precum şi sensul mistic al ultimei propoziţii din Tractatus-ul lui Wittgenstein, propoziţie ce anulează într-un fel toate celelalte propoziţii.
Sensul polisemantismului astfel definit are rolul de a încerca o circumscriere a liniilor de forță ale unui anumit “limbaj caleidoscopic”. Conținutul unui astfel de limbaj se dezvoltă aici, prim arabescuri de oglinzi în mișcare, de la noțiunea de caleidoscop ce denumește, în sensul formal, orice propunere cu un conținut variat, la ideia de caleidoscop ce reprezintă, în sens metaforic, orice limbaj cu o varietate de semnificații.
Asociind ideia de construcţie şi deconstrucţie a sistemelor cu dimensiunea ludică a jocurilor caleidoscopului, filmul are o atitudine mai degrabă detaşată decât implicată aruncând o notă de uşoară ironie asupra seriozităţii jocurilor minţii considerândule nimic mai mult decât o constantă a naturii umane.
Animația a fost prezentată pentru prima oară la festivalul de artă Kribis Krabis din Valdaora, Italia, pe data de 29. 08.09
Am susţinut pe data de 25. 06. 09., în cadrul Facultăţii de Arte şi Design din Timişoara, teza mea de doctorat cu titlul Palimpsest. Incursiune în iconologia dantescă. Conform procedurii proprii susţineţinerii unui doctorat vocaţional în Arte vizuale, am proiectat o serie de imagini pe ca eu le-am considerat a fi reprezentative pentru expoziţia ce a facut parte din proiectul meu plastic de cercetare, după care s-a dat cuvântul referenţilor pentru aşi exprima punctul de vedere cu privire la conţinutul tezei. Fiind un doctorat vocaţional punctul forte al susţineţinerii s-a concentrat asupra expoziţiei picto-instalaţie pe care am realizat-o pe data de 06. 04. 09. la Moara Răsăritului din Oradea cu titlul ARS dantesca combinatoria. Coloana vertebrală a prezentării mele a problematizat modalitatea de lecturare a subiectului, punct de plecare şi pretext, atât a lucrării scrise cât şi a expoziţiei şi anume poemul lui Dante, Divina Comedie. Astfel, am considerat necesar să subliniez caracterul modalităţii prin care eu mă raportez la subiect. În consecinţă, mecanismul prezentării mele a stat sub semnul următoarei ecuaţii: Dacă Constantin Noica spune la un moment dat în cărţulia sa intitulată Jurnal filosofic că nu a putut citi niciodată Divina Comedie din cauza monstruasei ordini care se află acolo Borges afirmă în conferinţa sa ce are ca şi punct de plecare poemul lui Dante, publicată în Cărţile şi noaptea, că a citit de mai multe ori Comedia. Experienţa mea cu textul lui Dante se află undeva la mijloc. Nici eu nu am putut citi niciodata Divina Comedia, nu am putut-o citi niciodată de la cap la coadă, însă am citit-o pe sărite de mai multe ori, fapt ce, sper eu m-a salvat de la o ameninţătoare şi molipsitoare monstruoasă ordine. Aşadar pariul meu cu verbul “a sări”, gândit de pe poziţiile filosofiei deconsctructiviste care, cred eu, încă ne mai condiţionează modalitatea de raportare la relicvele istoriei, este un pariu ce s-a fixat nu numai pe parcursul elaborării tezei scrise, precum şi pe parcursul conceperii şi finalizării expoziţiei ci şi în timpul desfăşurării prezentării tezei mele la data amintită mai sus.
Inaugurez acest blog cu un material ce prezină expoziţia picto-instalaţie cu titlul ARS dantesca combinatoria realizată, printre altele, cu ocazia pregătirii tezei mele de doctorat. Vernisajul expoziţiei a avut loc pe data de 04.06.09 în fostul depozit depozit de făină de la Moara Răsăritului din Oradea.
Expoziţia s-a desfăşurat pe două paliere. Materialele folosite au fost, în parte, materiale perisabile ceea ce a facut posibilă intervenţia mai mult sau mai puţin voită a privitorului- actor în lucrare. Bunăoară, dacă pe palierul de jos perisabilitatea este reprezentată de prezenţa pigmentului nefixat pe palierul de sus ea este reprezentată de apariţia fumului de asemenea nefixat. Unul dintre sensurile perisabilităţii acestei instalaţii este desemnat şi de legătura pe care proiectul plastic o face cu subiectul, pretext şi punct de plecare al investigaţiei şi anume cu poemul lui Dante Alighieri, Divina Comedie. Folosind multiplul de trei, atât în ceea ce priveşte constituirea profilului lucrărilor de pe palierul de jos cât şi în ceea ce priveşte structura compoziţională a lucrărilor de sus, proiectul încearcă să se apropie şi pe această cale de poem şi de structura tripartită a acestuia. Legătura dintre cele două nivele pe care se desfăşoară expoziţia am realizat-o prin integrarea în spaţiul expoziţional, atât jos cât şi sus, a unui film construit tot pe ideea multiplului de trei ce prezintă ipostaze din actul conceperii lucrărilor dispuse nonparietal. Câmpul sonor al acestui film a fost conceput de compozitorul Ovidiu Iloc. În ecuaţia spaţiilor în care se desfăşoară expoziţia, la cele două nivele se mai adaugă un al treilea, intermediar, şi anume filmul ce întregeşte concepţia proiectului picto-instalaţie ARS dantesca combinatoria ce se construieşte în întregime pe structura multiplului de trei.
